Cartea ce m-a convins ca pentru o vreme să nu renunț, să îmi continui munca, pentru îndeplinirea scopului. Când cei din jur vor înțelege că disciplina și exercițiul fizic sunt puntea sănătoasă spre o învățare cu sens, spre perfecționare, spre succes și atingerea potențialul maxim, atunci voi pune fluierul în cui, știind că am lăsat ceva în urma mea.
Dacă vrei să fii cu mine în echipă - te aliniezi sau stai în banca ta. Gândesc un plan SMART, fondat pe o bază și cu viziune pe termen lung. Cele la plezneală nu mi se potrivesc. Un plan mi-l structurez pe minim 4 ani, aducând îmbunătățiri acolo unde apar fisuri. Nu îmi sunt potrivite schimbările constante, fără structură și cu: ”hai să vedem cum o să fie”, mai ales când e vorba despre copii.
Da, știu că sunt cea mai complicata ființă cu care lucrez, cea care poate e cu puțină școală, dar care, cască ochii în jurul ei. Dând simplitate lucrurilor și picătură cu picătură dând sens esenței, observ că ”se poartă” mult și alambicat, se toarnă găleți într-o fântână seacă și se pun bazele unui proiect cu rabe de balast. Disciplina sportivă m-a învățat, să nu pun balast și apă multă acolo unde am minusuri. Mi-a arătat cum să pun îngrășământ calităților, astfel prin învățare și perfecționare să îmi ating potențialul. O vreme am vrut să renunț, dar ce vină au copiii, pentru că adulții nu pun preț pe educarea sănătoasă. Poate că nu am teste de corectat, poate că în viziunea altora doar arunc o minge copiilor sau cum mai zic unii: ”lăsă-i să se joace”. Educația sănătoasă nu se raportează la joacă și la minge. Sportul este o știință, care în România nu are valoare.
O vreme am vrut să renunț, dar asta ar fi însemnat să mă las învinsă de ceea ce prevăzusem, iar asta nu îmi stă în caracter. Ideea de a renunța a fost un pas spre perfecționare și atingerea potențialului maxim, pentru a-mi atinge scopul în educația fizică și insuflarea conștientă a disciplinei în rândul elevilor.