Escaladarea unui munte este grea.
Drumul este greu și anevoios. Poate să plouă sau poate să fie frig, poate chiar să ningă. Mă pot împiedica și pot cădea, întrebându-mă ce a fost în mintea mea să pornesc pe acest drum. Uneori îmi vine să mă întorc acasă unde totul este confortabil, având o jumătate de pahar plin și să fiu mulțumită de viața mea confortabilă, sau, indiferent de obstacole, să continui ascensiunea. Indiferent dacă doare, indiferent de cât de multe bătături mi-au făcut încălțările nepotrivite, indiferent de lacrimile vărsate, indiferent că poate o parte din drum am mers prin noroi, indiferent dacă mi-a fost frică și a trebuit să fac față neprevăzutului. Poate de cele mai multe ori am făcut câțiva pași înapoi și plină de dezamăgire m-am întrebat ce rost mai are să continui. Totuși am continuat. Uneori privind în urmă și cu teamă, dar am continuat. Puteam oricând să mă întorc la o viață comodă, dar am continuat ESCALADAREA MUNTELUI, indiferent cât de greu mi-a fost drumul. Nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl am în momentul acela când ajung în vârf și mă bucur de toată priveliștea din jur.
De ce vrei sa urci acest MUNTE ? Pentru ca exista!
George Mallory😎
frumos spus